”Omul este punctul central al designului digital“

Gael, la proiectarea noului prototip ați renunțat la machetele din lut și ați folosit exclusiv tehnologii digitale. Aproape. Așa a fost planul. Dar este bine întotdeauna să vezi mașina la dimensiunile reale înainte să intre în producție. Este important să verific pe o machetă din lut, să vezi dacă proporțiile sunt ok. La Audi skysphere concept¹, de exemplu, aveam senzația că mașina era prea scundă, aplatizată, când ne-am uitat cu ochelarii VR. De aceea am decis să solicităm să ne creeze repede în Ingolstadt o machetă din lut, ca să se poată uita Marc Lichte la ea. Ne-a dat feedback și am adăugat un pic mai mult spațiu deasupra capului ocupanților. Verificarea proporțiilor este singurul rol al machetei de lut. La finisarea contururilor nu mai lucrăm acum manual, ca înainte. Dezvoltarea întregului design a avut loc pe căi digitale.

În lumea digitalizată de azi, pasul logic următor ar fi proiectarea designului prin mijloace virtuale? Nu am dubii că acesta este viitorul. Nu economisim doar extrem de mult timp și bani, ci profităm, de asemenea, de faptul că ne putem strânge cu Marc Lichte în jurul unei machete digitale, deși ne aflăm într-un studio-satelit în Malibu, la mii de kilometri depărtare de sediul principal al mărcii Audi. Un avantaj enorm. Nu trebuie să facem o machetă în SUA și să o trimitem la Ingolstadt să fie evaluată. Întreg procesul se poate derula digital. Un alt avantaj al digitalizării este că putem lucra neîntrerupt la automobil. Ne facem partea noastră de muncă în California peste zi și trimitem datele în Europa. Cât noi dormim noaptea, datele sunt evaluate, prezentate și dezvoltate mai departe în Ingolstadt, acolo fiind zi. Când ne trezim avem deja răspunsuri sau feedback. Este calea cea bună.

Vă rugăm să ne explicați cum funcționează procesul digital de design. Începem, de regulă cu schițarea în maniera clasică, dar este doar o parte extrem de mică a procesului. Doar câteva zile. Apoi mergem direct la noile instrumente digitale care ne permit să printăm viziunea noastră în 3D, prin schițe. După alte câteva zile, în care lucrăm cu operatorii noștri 3D talentați, putem să ne punem ochelarii VR și să discutăm cu Marc despre volume și proporții. Este fantastic să vezi cum tinerii designeri se simt ca acasă la schițarea 3D. Se pot exprima foarte natural astfel.

Care sunt cele mai mari diferențe între procesul digital și cel tradițional? Modelatul manual este o muncă pentru artiștii adevărați. Îi vedem pe cei care modelează lutul ca fiind adevărați sculptori. Te simți și tu puțin ca un artist când lucrezi cu ei la o machetă. Dar trăim o nouă epocă, în care arta poate fi și digitală. Pentru că avem posibilități tot mai avansate, proiectarea cu CAD pare a fi din nou un proces artistic. Mai întâi am crezut că vom pierde ceva dacă vom face design digital. Dar constat că cercul se închide. Elementul artistic rămâne, ceea ce este foarte liniștitor. Nu mai avem lut sub unghii, dar nu ne-am pierdut bucuria și plăcerea de a crea un design.

Audi Design pune întotdeauna mare preț pe proporții. Cum se simte pentru dumneavoastră, ca designer, să evaluați proporțiile exclusiv pe cale virtuală? A fost fără doar și poate un proces de învățare și, sincer, a fost o provocare la început. Ochelarii VR aveau doar rezoluție redusă și universul virtual era neobișnuit pentru noi. Dar instrumentele digitale au devenit tot mai bune. Și noi ne-am obișnuit tot mai mult cu folosirea lor. Da, cred că cea mai mare provocare a fost să învățăm cum anume se utilizează aceste instrumente.

Este important pentru designeri să atingă o machetă cu mâna? Clar. Da. Este un obiect fizic, din lumea reală. Nimic nu poate înlocui observarea unui obiect real. Mai ales pentru proiectele de serie, la care designerii și inginerii se ceartă pentru câțiva milimetri. Nu cred că vom putea renunța la acest ultim pas din procesul de dezvoltare a designului. Pentru noi este în continuare un moment magic: când vezi în realitate ceea ce ai creat!”

Cu ce fel de provocări v-ați confruntat la crearea virtuală a prototipului? Per ansamblu totul a decurs bine, doar cu probleme mici. De exemplu am vrut ca muchia barei de protecție din spate de la Audi skysphere¹ să fie clar vizibilă. În realitatea virtuală părea foarte evidențiată, dar nu și în realitate. Se poate întâmpla. Nu e mare problemă. De fiecare dată când întocmim un nou set de date putem învăța din greșeli și putem adapta procesul. Este proiectarea exclusiv digitală potrivită doar pentru prototipuri sau și pentru mașinile de serie? Procesul digital funcționează pentru ambele. La automobilele de serie petrecem mai mult timp cu machetele de lut, pentru că sunt incluși parametri complecși de fezabilitate și parametri specifici producției de masă, care influențează suprafețele designului. Această parte a procesului poate fi mai bine evaluată pe o machetă, pentru că modificările sunt multe și subtile. Dat procesul digital este în mare același și avantajele sunt identice: câștigăm timp și economisim bani. Îmi amintesc că în primii mei ani de activitate petreceam luni în șir desenând schițe înainte să avem posibilitatea de a lucra pe o machetă la scară. Azi totul s-a schimbat. Ai nevoie de doar câteva săptămâni pentru a realiza schițele înainte de a se decide care elemente de design intră în CAD și sunt apoi comparate cu ochelarii VR. Acestea sunt avantajele procesului digital. Ce avantaje și dezavantaje oferă procesele virtuale din punctul de vedere al designului centrat în jurul omului? Procesul digital de design așază într-adevăr omul în centrul atenției, pentru că în lumea virtuală poți simula deja foarte devreme ce tip de experiență va oferi automobilul. Poți face asta, de exemplu, așezând mașina în spațiul său natural, aplicând materiale la exterior și interior și proiectând interfața digitală pe ecrane. Astfel designerii pot avea deja din acest stadiu exact aceeași experiență ca clientul. Pe vremea când eram un tânăr designer la Volkswagen, îmbrăcam încă machetele de interior cu materiale adevărate. Chiar și lemnul era vopsit de un artist care înainte restaura biserici în Italia. Era întotdeauna o muncă de Sisif. În ziua de azi, designerii își pot prezenta proiecte digitale finisate cu orice materiale, detalii, în orice mediu și cu orice iluminare, inclusiv cu reflexii realiste și multe altele. Incredibil ce avans au reușit într-un timp atât de scurt. Acest proces a fost deosebit de util la dezvoltarea prototipului Audi skysphere¹, la care esențial e să vizualizezi două experiențe diferite în mașină. Lucrul digital a ajutat mult în acest caz.

Este dezvoltarea unui prototip, de asemenea, o oportunitate pentru a testa noi procese digitale pentru producție? Da, clar. Ce învățăm pe parcurs intră în dezvoltarea automobilelor de serie. Din cauză că termenele pentru proiectele prototipurilor sunt atât de scurte, trebuie să găsim noi metode de lucru pentru a lucra mai rapid și eficient. Audi skysphere¹ a fost proiectat în 3 luni și a fost construit în 2 luni. N-aș fi crezut vreodată că reușim totul așa rapid. Digitalizarea ne-a permis. Ne ajută să proiectăm mai repede și îi ajută pe ingineri să transpună mai repede viziunile noastre în realitate. Și, de regulă, în procesele acestea învățăm foarte multe. Intervin multe surprize și spiritele se agită. Este oarecum ca la designerii de modă care se pregătesc pentru un show. Creațiile lor sunt unicate, care de regulă nu sunt apoi purtate. Dar la show se prezintă atât de multe aspecte: tehnică, stil, tendințe, viziuni de viitor pentru marcă. Pentru noi, la Audi, e la fel. Prin Audi skysphere concept¹ am creat ceva magic, elegant și frumos: o sculptură în mișcare, ce oferă două experiențe diferite. Procesul digital a fost cheia pentru a putea realiza ceva atât de ieșit din comun.